Semnificatiile zilei--14 IULIE

14 iulie

Naşteri:

Mihail Cosma, poet şi prozator.

Fabian E. Anton, născut la 14 iulie 1975, Ploiești este scriitor roman; alte profesii: scenograf, regizor, poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. A început să publice în anul 1990. Este coordonator al seriei „Biblioteca ortodoxă” apărută la Editura Eikon din Cluj. A editat un mare număr de volume precum și suplimentele Arhivei Culturale Române din cadrul revistei „Observator cultural”.

Este primul editor român al textelor lui Ernesto Che Guevara, apărute în volumul „Cuvinte către revoluționari“.

Este este președinte al Fundației Arhiva Culturală Română și fondator al „Canadian Cultural Center“.

Datorită ciclurilor de poeme „Rituri de dragoste și ură“, „Mic tratat de colorare a nopții" și „Scrisori către fluturi" precum și a stilului deosebit în care își scrie povestirile, înregistrează un fenomenal succes, devenind unul din cei mai citiți tineri scriitori români on-line.

Este inclus în Enciclopedia personalităților din România „Who is Who“ (2012).

Decese:

Matila Costiescu Ghyka, născut la 13 septembrie 1881, Iași, a fost ofițer de marină, diplomat,estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric român. A intrat în diplomație în 1909, ajungând la rangul de ministru plenipotențiar. A demisionat din serviciul diplomatic după numirea generalului Ion Antonescu ca prim-ministru. După război a fost profesor de estetică la două universități din Statele Unite ale Americii. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale privitoare la numărul de aur și proporțiile ideale în artă și în natură.

În 1941 a publicat o „Cronologie a Istoriei României” al cărei scop era să facă cunoscute argumentele istorice care justificau revendicările României asupra teritoriilor pe care le pierduse în 1940. Articolele scrise de Ghyka nu erau toate legate de război; de exemplu, unul dintre acestea se referea la viziunea analogică și compoziția simfonică la Stéphane Mallarmé și la Marcel Proust.

Volume publicate: „Esthétique des Proportions dans la nature et dans les arts” (Paris, 1927), „Le nombre d'or. Rites et rythmes pythagoriciens dans le développement de la civilisation occidentale” (Gallimard, 1931), „A documented chronology of Roumanian history from pre-historic times to the present day”, B. H. Blackwell Ltd. (Oxford, 1941, versiune românească sub titlul "O cronologie documentată a istoriei României, din timpurile preistorice până astăzi" de Georgeta Filitti la Editura de Vest, Timișoara, 2010), „The Geometry of Art and Life” (Sheed and Ward, NY, 1946).

A decedat pe data de 1965, 14 iulie  la Londra.

Tudor Arghezi, născut la 21 mai 1880, București a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. A scris teatru, proză (printre care romanele „Cimitirul Buna Vestire” și „Ochii Maicii Domnului”, pamflete, precum și literatură pentru copii.

Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine din Argesis- vechiul nume al Argeșului.

De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, a fost nevoit să se întrețină singur, dând meditații.

Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie a publicat în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski l-a cunoscut  pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat.

A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (Secesiunea vieneză). La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, „Linia Dreaptă”, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.

În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, a recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul „Cimitirul Buna Vestire” a parodiat cu sarcasm lumea monahală.

În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi, pe care l-a lăsat la Paris, iar Arghezi s-a hotărât să plece la la el unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câstige existența, a lucrat în atelierul unui bijutier. În 1909 a vizitat Italia.

S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări în „Viața Românească”, „Teatru”, „Rampa” etc.

După izbucnirea primului război mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, aceştia dorind intrarea României în război alături de puterile Antantei.

În timpul realizării României Mari (1918-1919) e închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație.

În 1927 a apărut prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai târziu tot sub direcția sa, a apărut ziarul "Bilete de papagal".A impus în literatura română ca specie literară tableta. În 1929 a publicat prima sa carte de proză, "Icoane de lemn". În 1931 pentru copii a publicat volumul în proză "Cartea cu jucării".

În 1948 a apărut în ziarul PCR „Scânteia”, celebrul articol al lui Sorin Toma, intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul a sancționat un "urât mirositor vocabular". Articolul s-a încheiat cu o amenințare cu moartea. Scriitorul a fost interzis și s-a retras din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma, din vânzarea cireșelor.În perioada 1952-1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, este distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet național la 80 și 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu.

Pe data de 14 iulie 1967, poetul a murit, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica sa, Mitzura Arghezi.

           Mihail Fărcășanu, născut la 10 noiembrie 1907, București a fost jurist, politician și scriitor român. A fost președintele organizației Tineretului Național Liberal din 1940 până în 1946, membru în Comitetul Național Român și în Liga Românilor Liberi, fiind ales președinte al acesteia în 1953. A fost primul director al secției române a postului de radio "Europa Liberă". Principala sa operă literară este romanul "Frunzele nu mai sunt aceleași", publicat în 1946 sub pseudonimul Mihail Villara, roman care a fost distins cu premiul editurii Cultura Națională.

Familia Fărcășanu descinde din Popa Stoica din Fărcaș, în ținutul Romanaților, preot care a abandonat biserica și a luat armele împotriva turcilor, distingându-se în războaiele lui Mihai Viteazul, care l-a numit agă. După acesta, familia a avut o succesiune de demnitari domnești printre care se menționează: Radu Fărcășanu (vel-căpitan, vistier, mare stolnic şi vornic); Barbu Fărcășanu (vel-logofăt și vel-vistier); Matei Fărcășanu (mare stolnic în divanul țării din 1731); Constantin Fărcășanu (biv-vel serdar); Enache Fărcășanu, (pitar, numit de principele Mavrogeni ispravnic de Romanați).

În 1938 s-a căsătorit cu Pia Pillat.

În 1940 a publict lucrarea "Monarhia socială".

    În anul 1946 a fugit din România împreună cu soția sa, iar în noiembrie, tot în acelaşi an, a fost condamnat la moarte în contumacie în România. Doi ani mai târziu s-a stabilit la New York, Statele Unite.

     În 1952 a divorțat de Pia Pillat, iar peste trei ani s-a căsătorit cu Louise Gunther. În 1960 a înființat împreună cu soția sa Fundația Franklin Mott Gunther for the Advancement of Romanian Culture and Litterature.

     La 11 noembrie 1974 s-a stins din viață soția sa Louise Gunther Fărcășanu.

   În 1975 a donat întreg patrimoniul Fundației “Franklin Mott Gunther” catedralei ortodoxe române “Sfânta Maria” din Cleveland.

     La data de 14 iulie 1987 Mihail Fărcășanu a murit la Washington DC, Statele Unite ale Americii.

Maria Banuș, născută la 10 aprilie 1914, București; a fost poetă, traducătoare și eseistă din România, de origine evreiască.

A debutat în anul 1928, în revista "Bilete de papagal" (a lui Tudor Arghezi), cu poezia "La 14 ani", dezvăluindu-și crezul poetic:

„Te caut pe tine, suflete frumos

Cu frăgezimea și durata unui fum

Încât mă mir și eu cum de ai loc

În ființa mea de-acum. ”

Primul său volum, intitulat „Țara fetelor” (Ed. Cultura Poporului, 1937) face parte din etapa confesiunilor adolescentine ale poetei. În anul 1949 a publicat volumul de poezie „Bucuria” care reprezintă experiența dânsei în perioada războiului, a ocupatiei naziste si apoi comuniste. Poezia întitulată "Patronul" făcea parte din textele obligatorii pentru elevii din școlile României. Pe lângă poezii, a scris și două piese de teatru: „Ziua cea mare” și „Îndrăgostiții”.

A avut doi fii, Petre, traducător, și Tudor (născut în 1947), pictor, ambii locuind în Franța.

Maria Banuș a fost distinsă cu mai multe premii literare cum ar fi, printer care se numără şi: Premiul „George Coșbuc” al Academiei Republicii Populare Romîne (1949), Premiul de Stat (1951), Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia (1955, pentru poemul „Ție-ți vorbesc, Americă!”), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Internațional Gottfried von Herder (1989).

A decedat pe data de 14 iulie 1999.

Sărbători:

• Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Just şi Iraclie; Cuv. Nicodim Aghioritul
• România - Ziua transmisioniștilor militari