11
iulie
Naşteri:
Matei Cazacu, născut la 11 iulie 1946,Sinaia, este istoric francez originar din România, luptător
pentru drepturile omului. Este fiu de preot, a studiat istoria la Universitatea din București. A fost
cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, până la
plecarea din ţară şi stabilirea în Franţa, în
anul 1973. Aici
a fiind doctor în istorie la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon (1979).
Membru
al secției române a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, al Asociației
pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România.
În
2012 era director de cercetare la CNRS (centrul național de cercetări
științifice) în Paris.
Decese:
Ienăchiță Văcărescu, născut în 1740 a fost poet, filolog și istoric român din Țara Românească, făcând parte din familia boierească Văcărescu.
A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe
filoturce, lucrarea „Istorie a prea
puternicilor împărați otomani” este tipărită în 1863 de Alexandru Papiu
Ilarian, fiind al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman.
Este autorul celei dintâi
gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii
gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale.
Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică
a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.
Este precursorul iluminismului românesc din secolul al XIX-lea.
În lucrarea filologică „Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orînduielilor
gramaticii rumânești” (publicată în 1787), a servit ca model lui Ion Heliade–Rădulescu pentru Gramatica sa, lucrarea cuprinde un capitol intitulat „păntru
poetică”, considerat primul
studiu românesc despre versificație. După ce prezintă utilitatea gramaticii,
încheie glumeț: „Siliți-vă a o învăța, sau faceți cum vă place”.
Ienăchiță Văcărescu deschide și seria artelor
poetice românești, printr-un celebru „testament”:
„Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.”
A decedat la data de 12 iulie 1797.
Radu Brateş (pseudonim al lui
Gheorghe I. Biriş; născut la 16 martie 1913, Ciufud, azi Izvoarele, judeţul
Alba) a fost publicist, istoric literar şi poet. A debutat cu versuri, sub
pseudonimul G.B. Târnăveanu în „Unirea poporului" (Blaj, 1928).
Publicistica lui Brateş ia în
discuţie mai ales literatura noii generaţii ardelene de după Marea Unire, ai
cărei scriitori tratează criza morală (I. Agârbiceanu), revelaţia identităţii
naţionale (Eugen Goga) sau dramele rurale (Octavian Prie). Din lirica
românească modernă, comentatorul este receptiv la sentimentul religios din
psalmii lui T. Arghezi şi din poeziile lui Nichifor Crainic.
O biografie amănunţită,
importantă din perspectiva evenimentelor anului 1848, este „Ion Axente Sever şi timpul
său”(1931). Cartea care l-a consacrat, „Aspecte din viaţa Blajului”(1942)
este un memento al tradiţiei acestei „cetăţi a românismului.
În versuri ce cultivă
prozodia clasică - multe adunate postum în volumul „Cântece de pe coline” (1974) - Brateş a rămas la temele liricii
ardelene: nostalgia satului mitic, dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală
cu sugestii folclorice, trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal.
A decedat pe data de 11 iulie
1973, Blaj (judeţul Alba).
Sărbători:
- Sf. M. MC. Eufimia; Sf. Olga, împărăteasa Eusiei; Cuv. Leon din Mandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu