Parintele Iustin Parvu

Părintele Iustin Pârvu

             Azi a fost înmormântarea părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă din Neamţ, acesta a decedat duminică seara (16 iunie) la vârsta de 94 de ani, în urma unui cancer stomacal. Boala de care suferea de câţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, aducând cu sine complicaţii medicale.

            La începutul lunii iunie, pe patul de suferinţă, preotul Iustin Pârvu a lăsat poporului român următoarele cuvinte: „Poporul român … pentru poporul român este un cuvânt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată”.

Tot atunci, părintele adresându-se la misiunea bisericii şi a membrilor Sfântului Sinod a spus că acestea au o răspundere cum nu a existat şi nu există în lupta duhovnicească: „Nu există o potrivire pe care să o aduci, să se facă o comparaţie în periodul istoric cu ceea ce a fost şi ceea ce este în istorie şi toate celelalte care vor veni. Dar dacă noi suntem … în starea aceasta de sărăcie, de lipsă, de mizerie, de prigoană… Ei trebuie să trăiască o vreme de prigoană care n-are soluţie, nu există rezoluţii şi situaţii. (…) Să fim mulţumiţi, bucuroşi, să stăm drepţi, chivernisitori, cu răspunderea înaintea lui Dumnezeu de ceea ce am realizat, câte le-am făcut în viaţă. Dumnezeu să-i ocrotească.”

         

Viaţa părintelui Iustin Pârvu

         

          Părintele Iustin Pârvu este unul dintre cei mai mari duhovnici ai ţării noastre. S-a născut la data de 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, judetul Neamţ.

          Şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucureşti.

În anul 1940 a avut loc tunderea sa în monahism, iar la vârsta de 22 de ani a primit hirotonia.

Între anii 1942-1944, Părintele Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, în Neamţ, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniştii, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani de închisoare, pedeapsa săvârşind-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. A muncit în mina de la Baia Sprie, după care a fost trimis la ‘reeducare’ la Piteşti. Cea mai mare parte a pedepsei a petrecut-o în închisoarea din Aiud, fiind şi cea mai grea din cei 17 ani de detenţie. După terminarea pedepsei, în 1960, a primit încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţa sa, iar după ispăşirea acesteia a devenit muncitor forestier.

În 1966 a revenit la viaţa monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah, dar în 1975 a fost obligat să slujească la Mănăstirea Bistriţa, însă după 15 ani se reîntoarce. Doi ani mai târziu s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune.

În 1991 părintele a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă. Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. În aproprierea mănăstirii, Părintele Iustin Pârvu a pus temelia unui schit de maici. Un azil de bătrâni şi un centru de plasament pentru copii au fost construite, iar mai târziu un spital.

Trei ani mai târziu a înfiinţat o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”.

Scurt cuvânt de învăţătură al Părintelui Iustin Pârvu

Un frate a întrebat:

- Părinte, Avva Varsanufie vorbeşte că în vremea sa mai rămăseseră doar trei purtători de Dumnezeu. Şi dacă asta era la 550 de ani după Hristos, astăzi câţi mai sunt?

A răspuns bătrânul Iustin:

- Trei sute. Căci la sfârşitul vremii sfinţii nu vor mai face semne şi minuni, ci vor petrece neştiuţi şi necunoscuţi, în smerenie.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!