19 iunie
Naşteri:
George
Călinescu, născut la 19 iunie 1899, București , având numele Gheorghe Vişan, este considerat unul dintre cei mai importanți critici
literari români, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu.
A fost critic, istoric literar, scriitor,
publicist, academician român, professor universitar, eseist.
În
1908 se mută la Bucureşti, aici terminând Facultatea de Litere şi Filozofie, având
teza de doctorat „Umanismul lui Carducci”.
A fost profesor de limba italiană, şi română, doctor
în Litere la Universitatea din Iaşi ,
unde va fi numit conferenţiar. A tradus din
italiană printre altele şi o nuvelă din „Decameronul”, de Giovanni Boccaccio.
În 1924 a debutat în revista „Roma”,
iar debutul în versuri l-a făcut în „Universul literar”.
În 1927 editează împreună cu alţi
scriitori revista „Sinteza” şi două numere din revista personală „Capricorn.”
În 1929 s-a căsătorit cu Alice
Vera, fiica unor proprietari bucureşteni, iar scena primei întâlniri dintre cei
doi este reliefată în romanul „Cartea nunţii”.
În perioada 1933-1934 a făcut
parte din comitetul de conducere al revistei „Viaţa românească”, înfiinţată la
Iaşi în anul 1906.
În perioada interbelică s-a
manifestat ca un intelectual democrat, în 1947 a aderat la noua ideologie. În
1950 a devenit director al Institutului de Teorie literara şi Folclor, care îi
va purta numele. A coordonat revista
Institutului „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”.
În 1949 a devenit membru al
Academiei Române.
A călătorit în Uniunea Sovietică
şi în China comunistă pentru documentare, impresii publicate în două volume.
Din 1955 şi-a retipărit aproape
întreaga operă, primind aprecieri pozitive pentru activitatea sa. Este autorul
unor studii fundamentale de scriitori români: „Istoria literaturii române de la
origini până în prezent”(1941), „Viaţa
lui Mihai Eminescu”, „Viaţa lui Ion Creangă” etc. În 1945 a publicat eseuri şi
studii, monografii, a scris romane de tip balzacian, denumite dorice: „Enigma
Otiliei”(1938), „Bietul Ioanide”(1953), „Scrinul negru”(1965) etc. , precum şi
poezii „Poezii”(1937), „Lauda lucrurilor”(1963), teatru , publicistică.
În 1964 a fost internat având
diagnosticul de ciroză hepatică, iar la 12 martie 1965 a decedat, la Otopeni .
Citate:
„Mai plăcut e să-ţi aduci aminte fericiri trecute, decât ca după o tinereţe uscată să ai târziu ceea ce n-ai avut la vreme.” ( „Enigma Otiliei”)
„Dumnezeu este cauza dintâi şi scopul din urmă. Prin El noi ne explicăm tot ce întrece puterea noastră de explicaţie şi dăm un sens vieţii.” („Enigma Otiliei”)
„Numai cine nu poate să iubească, îmbătrâneşte şi moare.” ( „Enigma Otiliei”)
Sărbători:
Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului;
Cuviosul Paisie cel Mare (calendar ortodox)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu